Cămine culturale în comuna Roșia

jud. Sibiu

Cașolț (în germană Kastenholz, în dialectul săsesc Kastnhűlts, în maghiară Hermány) este un sat în comuna Roșia din județul Sibiu, Transilvania, România. Se află pe Valea Hârtibaciului.
Pe locul Cașolțului s-a aflat o așezare rurală dacică, care se întindea pe ambele părți ale pârâului Higiului, pe "Dealul Bradului" și pe "Dealul lui Dan", în punctele numite "La Pepiniera", „Tăietura" și "Gura Higiului".
Din lipsă de documente, cu greu putem străbate în trecutul mai îndepărtat al satului Caşolţ. Singurul izvor pe care ne întemeiem istoricul este tradiţia.
După cum spun bătrânii, satul Caşolţ s-a întemeiat prin anul 1249 prin colonizarea de saşi saxoni. Se ştie că saşii au fost colonizaţi în Ardeal, prin veacul al XII- lea sub regele Ungariei Gheza al II – lea, care a domnit între anii 1141 – 1161. Deci versiunea despre întemeierea satului în anul 1249, prin colonizare de saşi este verosimilă. Coloniştii saşi au avut atunci religia romano-catolică. Din scriptele care se găsesc în arhiva actualei biserici Evanghelice, anul 1302 septembrie 25, cu ocazia alegerii unui preot romano – catolic pentru coloniştii sasi, anume: „ Petrus filius Danielis” ştim că acest sat apare sub numele de : „ Kasten – Holtz” din care derivă numirea românească: Caşolţ.

Roșia, mai demult Roșia Săsească (în dialectul săsesc Ritbärch, Rîtberχ, Ridebarχ, în germană Rothberg, în maghiară Veresmart), este satul de reședință al comunei cu același nume din județul Sibiu, Transilvania, România. Prima atestare documentară datează din anul 1327, însă descoperirile arheologice dovedesc existența omului aici încă din cele mai vechi timpuri, astfel cu prilejul unei periegheze din anul 1968, în locul numit "Fața Nemelei" s-au descoperit fragmente ceramice din epoca bronzului târziu și din epoca Hallsttatiană. Cele mai consistente urme arheologice sunt cele ale perioadei dacice și cele romane. În partea de sud-vest a satului, în locurile "Kramor" și "Krannerech", sondate în anul 1958, se află o cetate dacică ce conține material ceramic format din vase fragmentare lucrate cu mâna, din pastă grosieră și ornamente specifice acastei specii și fragmente de fructiere din pastă cenușie fină, lucrată la roată, fragmente de oale și străchini din pastă roșie, cenușie și cenușie-negricioasă. În secolul al XIII-lea a fost construită actuala biserică luterană, ca bazilică romanică scurtă, cu patru travee cu altarul precedat de un cor pătrat și o absidă. Din această etapă a construcției se mai păstrează corul, arcul triumfal, pilaștrii, portalul de nord și ferestrele navei centrale. Bolțile din nava centrală datează din epoca barocă. Din fortificația ce înconjura biserica a mai rămas un singur turn, folosit astăzi drept clopotniță. Localitatea Roșia a aparținut până în anul 1786 de Scaunul Sibiului, unitate administrativă componentă a organismului de autoadministrare a sașilor transilvăneni, numit Șapte Scaune.

Concept | Proiectare - arh. C. Myers
Modelare 3D - arh. C. Myers, arh. T. Mahu
Structura de rezistență - ing. Cezar Crețu | PFA